Refren

La cei ce acum își încep călătoria prin regnuri

În pântecele mamelor lor

(Ah, viitorul!)

Sau poate nici n-au ajuns până acolo

Și mamele lor sunt încă fetițe jucându-se

Cu elementele chimice nedevenite sămânță

(Ah, viitorul!)

La ei mă gândesc,

La momentul în care vor vrea să afle

Cum am reușit;

La cei ce vor fi

Incapabili să-și imagineze

Și neînstare să vadă

Prin fereastra murdară

Întotdeauna închisă

Între decenii

(Ah, viitorul!)

Cruzi și încă onești,

Netrecuți prin târgul de sclavi,

Prin mezatul ideilor

(Ah, viitorul!)

Pe ei îi visez

Întrebându-se

Cum de nu mi-am pierdut

Nici viața, nici mințile;

Cei ce acum nu sunt

Decât o iluzie incertă,

O presupunere optimistă

(ah, viitorul!)

Mă vor întreba

În limba lor necunoscută

Cum de am reușit să ajung

Până la ei,

Dacă voi ajunge

(ah, viitorul!)

Și eu voi simți

Că nu le pot răspunde

"Prin absurd",

Pentru că absurdul e o noțiune

Intraductibilă

Dintr-o epocă în alta.