Revin în toamnă cum revin acasă
Din țări mai libere și mai bogate -
Știu iarna care vine, știu bruma care cade
Și ceața nesfârșită, nențeleasă.
Dar eu visez amiaza-mbrățișată
De frigul dimineții și al serii,
Ora de miere, galbena zăpadă
Pe care-o ning din crengi învinse merii.
Eu plâng de bucurie în lumina
Nestinsă încă de uriașe nopți
Și-n strugurii zdrobiți în teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copți.
Eu vin spre frig, deși de frig mi-e groază
Spre fructul putred care se consumă
În alcoolul limpede-n amiază
Și tulburat în asfințit de brumă.
Mi-e frică de-ntuneric și totuși vin, și vin
Din nesfârșite veri strălucitoare,
Unde tânjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin și moare.
Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,
Fatală, somnoroasă demnitate.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din țări mai libere și mai bogate.
Mai multe de Ana Blandiana
Vezi toate poeziile →Poeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Citește mai multBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Citește mai multTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Citește mai multAjută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn
Citește mai mult