— Alexandru MacedonskiIn zugraveala invechita
El, searbad; ea, cu ruje-aprinse,
Biserica de ei cladita
O tin cu degete intinse.
Naluci din vechiul timp desprinse,
Stiu viata lor ca e sfarsita
In zugraveala invechita,
El, searbad; ea, cu ruje-aprinse.
Si nu-si blesteama-a lor ursita...
Dar orice candeli c�nd vad stinse,
Si sfanta slujba parasita,
Ei plang cu lacrimi neinvinse
In zugraveala invechita.
Mai multe de Alexandru Macedonski
Vezi toate poeziile →Alexandru MacedonskiCoroane-n veci nepieritoare Dintre frunzisurile mari Ale batranilor stejari:
Citește mai multAlexandru MacedonskiIn cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-arunca-n el un cantec-nalt,
Citește mai multAlexandru MacedonskiEra orasul de-altadata Sub plopi de-argint, muiati în soare, O verde oaza fermecata
Citește mai multAlexandru MacedonskiIesind din balta Craiovita, Unde-a fost crai Craiovisin, Vapaie, vezi plutind domnita
Citește mai multAlexandru MacedonskiDin al oglindei luciu rece De apa-adanca, - se desface O liniste de dulce pace,
Citește mai multAlexandru MacedonskiIata Pometestii, iata Adancata, Scurtul pod de barne este retrecut. Re'nviaza mama, îmi zambeste tata...
Citește mai mult