Iesind din balta Craiovita,
Unde-a fost crai Craiovisin,
Vapaie, vezi plutind domnita
Mai argintata ca un crin.
Sub luna-i tremura cosita,
In suflet poarta ca un chin,
Plutind pe balta Craiovita,
Unde-a fost crai Craiovisin.
Isi duse viata-ntr-un suspin,
Nedandu-si nimanui gurita,
Dar a rămas mironosita
Din veacul cel de tot crestin,
Plutind pe balta Craiovita.
Mai multe de Alexandru Macedonski
Vezi toate poeziile →Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzisurile mari Ale batranilor stejari:
Citește mai multIn zugraveala invechita El, searbad; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei cladita
Citește mai multIn cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-arunca-n el un cantec-nalt,
Citește mai multEra orasul de-altadata Sub plopi de-argint, muiati în soare, O verde oaza fermecata
Citește mai multDin al oglindei luciu rece De apa-adanca, - se desface O liniste de dulce pace,
Citește mai multIata Pometestii, iata Adancata, Scurtul pod de barne este retrecut. Re'nviaza mama, îmi zambeste tata...
Citește mai mult