Era orasul de-altadata
Sub plopi de-argint, muiati în soare,
O verde oaza fermecata
Cu repezi ape cantatoare
Pe-oricare strazi cantau izvoare,
Si sarutat de flori ce-mbata,
Traia orasul de-altadata
Sub plopi de-argint, muiati în soare.
Prostimea chiar era bogata.
Prin curti aveau, mai toti, cuptoare.
In beciuri se teseau covoare.
S-o viata-n veci imbelsugata
Traia orasul de-altadata.
Mai multe de Alexandru Macedonski
Vezi toate poeziile →Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzisurile mari Ale batranilor stejari:
Citește mai multIn zugraveala invechita El, searbad; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei cladita
Citește mai multIn cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-arunca-n el un cantec-nalt,
Citește mai multIesind din balta Craiovita, Unde-a fost crai Craiovisin, Vapaie, vezi plutind domnita
Citește mai multDin al oglindei luciu rece De apa-adanca, - se desface O liniste de dulce pace,
Citește mai multIata Pometestii, iata Adancata, Scurtul pod de barne este retrecut. Re'nviaza mama, îmi zambeste tata...
Citește mai mult