Coroane-n veci nepieritoare
Dintre frunzisurile mari
Ale batranilor stejari:
Mi-asterne umbra sub picioare.
Ducandu-mi pasii solitari,
Pe sub padurea cantatoare,
Coroane-n veci nepieritoare
Simt �n frunzisurile mari.
Aleea e-n apus de soare.-
Se urca flacari tot mai tari,
Si se rasfrang, schinteietoare,
Printre copacii seculari,
Coroane-n veci nepieritoare.
Mai multe de Alexandru Macedonski
Vezi toate poeziile →In zugraveala invechita El, searbad; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei cladita
Citește mai multIn cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-arunca-n el un cantec-nalt,
Citește mai multEra orasul de-altadata Sub plopi de-argint, muiati în soare, O verde oaza fermecata
Citește mai multIesind din balta Craiovita, Unde-a fost crai Craiovisin, Vapaie, vezi plutind domnita
Citește mai multDin al oglindei luciu rece De apa-adanca, - se desface O liniste de dulce pace,
Citește mai multIata Pometestii, iata Adancata, Scurtul pod de barne este retrecut. Re'nviaza mama, îmi zambeste tata...
Citește mai mult