Citește

Scrisori din camera de alături

— Marin Sorescu

Nu pot să scriu decât despre tine,

Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra

Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,

Ca un perete pe care schiaza

Gindurile noastre de iarna.

Din fuga trenului ai zarit

Prin nameti un vinator.

A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea

Un fulg de zapada.

O bubuitura si toata iarna

S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada.

Copacii parca plecasera si ei

Să haituiasca Baraganul

("Baragan" - loc unde viscoleste,

Asa se traduce, din cumana.

Nu, nu-s cuman, coman,

Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iata-ne, asadar pierduti în desertul alb,

Pe care, de fapt, l-ai si provocat.

Ai dorit atita să ninga, stiai ca fenomenul tine

De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!

Acum, nu se mai opreste.

Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?

"Nu, dar vreau să colorez peisajul".

Foloseste rujul, mai bine.

Tu esti de tinut intr-un castel

Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.

Si eu să vin la tine

Intr-o sanie trasa de cerbi,

Să mă urc în iatac, pe-un turtur imens,

Să urc si să cobor, ca e alunecos,

Si iar să dau să mă catar... si tu să-mi arunci

Niste pinteni.

Să cioplesc sloiul, urcindu-mă

Să-i dau pinteni

Si să apar sus, c-o floare de gheata

In mâna. "Unde e geamul?

Să-ti plantez pe el aceasta

Floare de gheata."

"O, ador florile de gheata", să zici,

"Unde-ai gasit-o?" Hai să iesim putin.

"Unde, iar afara? Iar în zapada? Iar în tren?

Iar vagon neincalzit?"

Eu sint un om de interior,

Pentru ca sint numai suflet

Si sufletul e de interior.

Sint un om de budoar, de stat intre perne,

Printre carti, printre rujuri...

Tot ce emana caldura

Si intimitate. Pune-mă la o masa de restaurant

C-o suta de insi în jur,

Care se uita la tine

Si inghet.

N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.

Tu îmi citesti inceputul de enervare

Pe freamatul degetelor,

Pe miscarea de la coltul ochilor

Si "Hai să mergem", zic.

"Unde?"

In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo

Decât c-o sanie trasa de cerbi.

Tot în tren sintem? Tot.

2 min citire

Mai multe de Marin Sorescu

Vezi toate poeziile →