Știu puritatea

Știu, puritatea nu rodește,

Fecioarele nu nasc copii,

E marea lege-a maculării

Tributul pentru a trăi.

Albaștri fluturi cresc omizi,

Cresc fructe florilor în jur,

Zăpada-i albă neatinsă

Pământul cald este impur.

Neprihănit eterul doarme,

Văzduhul viu e de microbi,

Poți dacă vrei să nu te naști,

Dar dacă ești te și îngropi.

E fericit cuvântu-n gând,

Rostit, urechea îl defăimă,

Spre care o să mă aplec

Din talgere - vis mut sau faimă?

Între tăcere și păcat

Ce-o să aleg - cirezi sau lotuși?

O, drama de-a muri de alb

Sau moartea de-a învinge totuși...