Strofe de-a lungul anilor

Când prin oraș calci lin pe străzi

sămânța ulmilor, și-n mers

în adevăruri limpezi crezi -

mai e nevoie de vreun vers?

Când mușchiul de pădure mult

ne-alină-n vară verde dor

și glasul picurat ți-ascult -

mai e nevoie de-un izvor?

Când în bătaia vântului

mlădie umbli pe colnic,

pe-ntinderea pământului

mai e nevoie de vreun spic?

Când între lipsă și prisos

ne bucurăm de câte sunt

și cântă pe subt glii un os -

mai e nevoie de cuvânt?

Când îți ghicesc arzândul lut

cum altul de Tanagra nu-i,

din miazănoapte până-n sud

mai e nevoie de statui?

Când hoinărind, alăturea,

noi mână-n mână ne găsim

cu ochii la aceeași stea -

mai e nevoie de destin?