— Ion BarbuCimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare...
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Și unda logodită sub cer, vor spune - cum?
Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.
Mai multe de Ion Barbu
Vezi toate poeziile →Ion BarbuCastelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
Ion Barbu(Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept dăruit autorului de un prieten franc. Crescut însă la Isarlâk.) Primăvară belalie
Ion Barbu"Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann" La vreo Dunare turceasca,
Ion BarbuSurorii noastre mai mari, Roabe aceleiasi Zodii, Prea-turburatei Pena Corcodusa.
Ion BarbuSomn mult, din plușuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă