Tu ești somnul

Întotdeauna toți m-au iubit,

Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.

Am trecut printre oameni

Mereu acoperită de dragoste,

Cum trec prin iarnă

Acoperită mereu de ninsoare.

Legea talionului e fără milă.

Iubirea cere iubire

Cum sângele cere sânge,

Când ninge

Și lascive, amenințătoare,

Funii lungi de argint

Scămoșat mă încing,

Ninsoarea îmi cere și mie să ning.

Dar eu trec prin zăpadă dormind,

Tu ești semnul din care

Nu vreau să mai ies,

Rar câte-o privire mai mare

Distrată, uitucă visez,

Neaua moale îngheață pe mine,

Mă strânge,

Mi-e cald în somn și bine

Și știu că o să mor,

Aș fi iertată

Dacă m-aș trezi din tine,

Dar nu-mi doresc decât,

De sub pleoapele închise izvorât,

Fâlfâitul acesta ușor.

Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,

Spre inima celui din urmă labirint,

Unde m-așteaptă-o dreaptă judecată

Care-o să mă găsească vinovată

Poate

Și-o să mă pedepsească pentru toate

Iubirile pe care le-am netrăit dormind.