Un vierme mic

E noapte. La o masa, plecat peste hartie,

cu-abecedaru-n fata, sta un copil si scrie.

Dar langa el, vicleana, din luciul filei roze,

zambeste o soparla din cartea lui cu poze.

Acum copilu-si pune creionul intre dinti.

"...Soparlele-s frumoase...si-s repezi...si-s cuminti."

Usor el da o foie. Si alta...Si-nca una.

Apare papagalul...paunul si pauna..

si un cocos cum scurma, hranind o gainusa,

si un...Dar stai...afara...cine-a scancit la usa?

Baiatul sta si-asculta. E-un glas sau o parere?

Se duce-n prag si striga: "E cineva?" Tacere.

Ba nu. E-un glas subtire. Auzi? -Mi-e frig...inghet...

Copilule, deschide pentr-un sarman drumet!

-Dar cine esti? Mi-e frica. -Sant mic... -Sa-ntreb pe tata!

-Nu-l intreba! Deschide ca ploua cu galeata!

-Dar cine esti? -Un vierme... -O, viermii nu prea-mi plac.

-Dar eu sunt mic...o scama...Si, cand ma fac covrig,

abia ma vezi. Hai trage zavorul ca mi-e frig!

Si i-a deschis baiatul: -Noroc si seara buna!

-Noroc...Dar unde-i ploaia? -A stat...Nu vezi ca-i luna?

Hi-hi!...A fost o gluma ca sa ma lasi pe prag...

Dar stai, nu-nchide usa, ca dupa mine trag

un vechi si bun prieten, un soricel din pod...

-Sant eu! Dar catea unde-i! Ia dami-o sa ti-o rod!

Apoi o sa dam fuga prin mese si prin blide

sa facem mii de pozne. Dar stai, ma rog, nu-nchide,

ca trag si eu cu coada o bufnita flamanda!

-O bufnita? Mi-e frica! -Dar bufnita e blanda...

-Sant bufnita! Priveste in ochii mei rotunzi.

De-acum sa umblii noaptea si ziua sa te-ascunzi!

Sa fii ascuns de mama, de tata...Stai putin.

Ia mai largeste usa sa intre si-alt vecin...

-Eu! Ma cunosti. Sant vulpea. Si cred ca ma iubesti...

-Eu stiu ca vulpea strica... -Ce? -Viile?... -Povesti!

D-aca asculti de mine am sa te-nvat sa furi!

-Dar e pacat... -N-ai teama! Nu spune in Scripturi

ca apele furate mai dulci sant, mai placute?...

Si-acum...deschide-n laturi, ca vine...vine iute...

o zana fara seaman! Zambind sa-i iesi in cale

slavitei caracatiti!...incolacimii sale!

-Nu, n-o primesc! Mi-e frica! Afara!...Prea tarziu...

Caci bufnita si vulpea si soarecul suriu

dau usa de perete. Si umede ventuze

se prind in rotocoale pe umeri, peste buze...

Ce rece-nbratisare! Cum i se frange trupul!...

-Asa! Sunt desnadejdea! Acum apare lupul!

Vai! in chenarul usii doi ochi de foc se-arata...

E lupul ce ranjeste...si vine...vine..."Tata!"

Ca traznetul loveste o flacara pe lup.

Iar umedele brate de pe copil se rup.

-Tu dormi? ii spune tata. Si lectia n-ai scris!

Ce bine-i langa tata! Ce bine c-a fost...vis...

"Minciuna nu-i o crima", se spune cateodata.

"E-un vierme mic, ce trece. Si floarea-i tot curata..."

Nu floarea nu-i curata! Un vierme nu-i ca roua.

Intaia ta minciuna adoce pe a doua.

Intai e o veriga, apoi un lant: robia.

Visarea trage lenea,si lenea lacomia.

Apare bautura, desfraul, furtisagul.

Si-apoi cand desnadesdea, trecand in graba pragul,

te face sa-ti curmi viata sau sa te-mbete crima,

cine-a deschis zavorul? Doar o minciuna...Prima.

Minciuna e o crima! E-o crima orice pata!

Cand vine micul vierme, tu striga-n graba: "Tata!"

Prin sangele salvarii loveste-l pe dusman!

Alunga primul oaspe, caci ultimu-i Satan!