Vânătoare de șoim

în zori de zi când cea din urmă stea

este sătula de isprăvi nebune

un prinț al vânătorii povestea

și-un gramatic nota ce i se spune

"mai mare-n evul ce mi s-a predat

o altă întâmplare nu există"

- marite domn! am un condei ciudat:

în loc de "mare"-a scris cu lacrimi "trista"

"afară astrul zilei neclintit

sună din bronzuri vechi ca o fanfară"

- măria ta! condeiul meu smintit

notează "înlăuntru" nu "afară"

"la fel de-aprinsă-n învelișul ei

simțeam bătaia sângelui în vine:

o flacără sporindu-se-n ulei"

- stăpâne! s-a notat aceasta bine

"de patru zile șoimul aștepta

flămând cu ochiul galben cum e luna"

- să fim mai drepți cu el măria ta!

"de patru zile" nu: "dintotdeauna"

"în colivia-i strâmtă fără somn

lipsit de zari murea de trandavie"

- sunt zari care se nasc mărite domn!

și scăpară cumplit în colivie

"aidoma cu el tânjeam spre cer

să-ndestulez vederile-mi auguste"

- stăpâne! poftele măririi cer

cât nu e-n stare limba ei să guste

"atunci l-am scos din lat" - ba nu l-ai scos!

"știam simțâmd cum mușca din mănușă

ce patimi poartă-n pliscul fioros"

- așa-i! dar nu știai ce poartă-n gușă

"cuprinsu-ntreg părea ca scos din minți

deși nu-l tulburau măcar zefirii"

- stăpâne! nu se cade să te minți:

launtrul iscă tulburarea firii

"haitașii-aveau pe chip surâs felin

de câini zeloși care-și confirmă faita"

- mărite domn! golanii simt din plin

când ura de al curte-asmută haita

"eram atât de mare" - un pigmeu!

"ca un topaz întinderea măruntă

lucea stropită-n inelarul meu"

- dar doamne! nu era inel de nuntă.

"visam o pradă mare mai presus

de orice zvăcnet de aripi mortale"

- visai să pui în locul stelei sus

obscura stemă a domniei tale!

"parcă vânam prin mine urmărind

pe dincolo de orice cuviința

o pasăre ce zboară, de pe-un grind

ce mă răsfrange-n ape o ființă

ce mă-ntrecea și mă urma în timp

și valurea cu-o ritmică aripă

oglinda unui aprig anotimp

în care toate concentrate-n clipă

mă proslaveau liturgic împrejur:

câmpii și oști donjoane și ducate

veneau urlând în calea mea o! jur

vânam prin clare zile spintecate

de răsuflarea mea simțeam că sunt

ca șoimul ce-și găsește-adevăratul

destin fantoma unui prinț mărunt

în care se trezește împăratul

eram prea exaltat ca să observ

că șoimul meu pierise supt de zare

dar simt acum că agerul meu serv

el - vânătoru-a ce mi se năzare

pe bolți cu vulturi și ereți complici

îmi răspândește numele-n tărie"

- te-nșeli stăpâne! șoimul e aici

pe mâna mea și aripa lui scrie