Veniți după mine, tovarăși!

Veniți lângă mine, tovarăși! E toamnă,

se coace

pelinul în boabe de struguri

și-n gușe de viperi veninul.

C-un chiot vreau astăzi să-nchin

în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă

lăsându-mă singur,

cu plânsul,

cu voi,

și cu toamna.

Veniți mai aproape! - Și cel care are

urechi de-auzit să audă:

durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.

Să râdă deci astăzi în mine

amarul

și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori!

Veniți lângă mine, tovarăși, să bem!

Ha, ha! Ce licărește-așa straniu pe cer?

E cornul de lună?

Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,

ce-am spart-o de boltă

cu brațul de fier.

Sunt beat și as vrea să dărâm tot ce-i vis,

ce e templu și-altar!

Veniți lângă mine, tovarăși! Că mâne-o să mor,

dar vă las moștenire

superbul meu craniu, din care să beți

pelin

când vi-e dor de viață,

și-otravă

când vreți să-mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși!