100

În orașul dintre munți -

Ca știrbite stalagmite -

La un an după război,

Casele rânjeau rănite.

Toamna munții-nvinețea,

Sevele-nghețau în plante,

Bruma cobora în zori

Peste băligi, diamante.

Douăzeci și trei august

Prima-i pomenire vie

Și-a adus-o printre plopi

Mari, de toamnă timpurie.

În orașul dintre munți,

Oamenii nu pricepură

Cât de mare-i acea zi

Învălită-n ploaie sură.

Prin noroiul de pe străzi

Defilau numai o sută,

Doar o sută de bărbați -

Sub a vântului volută,

Steagul roșu vuvuia

Printre casele sărace,

Precum flamurile mari

Ale armiilor face.

La ferești se închinau

Babele ca-n cimitire,

Alții clătinau din cap

Parcă a nedumerire,

Alții presimțeau sub cer

O schimbare nevăzută,

Și prin ploaie defilau

Cei o sută, cei o sută.

Trec o sută prin ruini,

(Azi sunt parcuri și sunt case)

Trec o sută, câinii bat,

(Azi, motoare zgomotoase)

Trec o sută cadențat,

Stropi de glod pe strai s-anină,

Trec o sută, nouri cresc,

Dar sub nouri e lumină.

Trec o sută - ochi fierbinți,

Buze strânse-nvinețite,

(Până azi căzură mulți

Ori sub ploi, ori sub cuțite).

Trec o sută pe asfalt -

Șfichiuiți de ude ramuri -

(Până azi crescură mulți

Din acei ce-au stat la geamuri).

În orașul dintre munți,

Ca o apă-n soare suie

Oamenii pe strâmbe străzi,

Și-n stindarde vântul vuie.

Ca o inimă pulsând,

În mulțimea desfăcută

Se aud sonor pășind

Cei o sută, cei o sută.