Audio - Ana Blandiana (1977):
Your browser does not support the audio element.
Ar trebui să ne naștem bătrâni,
Să venim înțelepți,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să știm din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Și iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi și puternici s-ajungem la poarta creației,
Să trecem de ea și-n iubire intrând adolescenți,
Să fim copii la nașterea fiilor noștri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăța să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
Mai multe de Ana Blandiana
Vezi toate poeziile →Poeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Citește mai multBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Citește mai multTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Citește mai multAjută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn
Citește mai mult