— Dan GalbinaScrisă în 1985
Te auzeam cum cresti copila
si te chema oglinda desfrînata
să fugi ca ochiul prin pupila
sau ca femeia dintr-o fata.
Dar te tineam captiva-n ochiul meu
asa cum marea pe albastrul tine
cum tine trei pe Dumnezeu...
si parca nu stiam pe cine
tocmai zidea la mine-n piept
cel mare cel viteaz cel drept.
Mai multe de Dan Galbina
Vezi toate poeziile →Dan Galbinasi vom intra în somn Hifi sînt ape limpezi calme rotocoale si ca zapada ninsa va fosni
Citește mai multDan GalbinaPoemul acesta se scrie tîrziu când au plecat cu totii sau nimeni nu e viu ... ... dau să ies, dinlăuntru prin gură
Citește mai multDan GalbinaSuflul sistolic al castanelor pe caldarîm, saturnalia vîntului buimac pe acoperise oasele de sepie ale noptii muribunde
Citește mai multDan GalbinaChiar acest gând îmi arde rădăcina părului ... El se află pretutindeni dar asta înseamnă absentă,
Citește mai multDan GalbinaO, suflete al meu din compilatii, te-ncolonezi în viata ca-n armie, când ti se pare ca te mai îmbie
Citește mai mult