Scrisă în 1883
N-am banuit ca-n grota vietii
voi poposi asa putin;
Acolo, printre lighioane
de noapte, mi-a parut senin.
Trapasii tineretii mele
s-au adapat din vagi fantani
iar tainele adolescentei
eu ti le-am dibuit in sani.
Trecut-au pasari de lumina
dar le-impuscau braconieri
convivi, ce stiau al dracu'
s-azvarle mainele din ieri.
Intai, cind aprindeam tigara
ma excitam precum un manz,
si nu stiam, prin timpul lacom,
de-i miezul noptii sau e prinz.
Am invatat sa svarl cu pietre
si bumenrangul sa-l arunc,
dar tinta mea nevinovata
era mereu acelas prunc.
Sunt prada tineretii mele
ce-a nins pe mine dintr-o stea,
de-aceea pot, la nemurire,
sa te urasc, iubita mea.
Mai multe de George Filip
Vezi toate poeziile →Acest pamânt mirositor si lacom Cu trasnetele lui ucigatoare, Fara belsug si fara adaposturi,
omul venise viu din razboi avea o muzicuta de gura c�nd �si varsa plam�nii �n ea
sa te nasti �ntr-un triunghi prigonit din gravitatii Si de-o viata sa respiri
Mi-au trebuit mai multe veacuri Sa sap f�nt�na demnitatii Eu f�nt�nar si eu stap�nul
Circul a venit printre ani de balans Si a deschis menajeria la pr�nz. Clovnul batea toba cu-n metatars