asemeni v�ntului
bate sf�rsitul
la portile crude de dud
vulpile fug
cu Luna �n gura
si detunatura n-aud
�nchideti ferestrele
vin v�rcolacii
sa soarba culoarea din s�nge
pe piscuri de aer
prin cerul impar
puiul pam�ntului pl�nge
raniti de lumini
albatrosii se mor
de mult rastigniti pe un val
e verde pe-afara
danseaza delfinii
la hora pe-un istm de coral
�si timpul devine banal�
Mai multe de George Filip
Vezi toate poeziile →N-am banuit ca-n grota vietii voi poposi asa putin; Acolo, printre lighioane
Acest pamânt mirositor si lacom Cu trasnetele lui ucigatoare, Fara belsug si fara adaposturi,
omul venise viu din razboi avea o muzicuta de gura c�nd �si varsa plam�nii �n ea
sa te nasti �ntr-un triunghi prigonit din gravitatii Si de-o viata sa respiri
Mi-au trebuit mai multe veacuri Sa sap f�nt�na demnitatii Eu f�nt�nar si eu stap�nul
Circul a venit printre ani de balans Si a deschis menajeria la pr�nz. Clovnul batea toba cu-n metatars