Circul a venit printre ani de balans
Si a deschis menajeria la pr�nz.
Clovnul batea toba cu-n metatars
calarind pe zidul mortii un m�nz.
Femeia-sarpe daruia clipe-amor
pe o jumatate de z�mbet perechea,
Gorila alba sarea �ntr-un picior
aplec�nd spre susurul lumii urechea.
Marele dresor bea ceai rece cu-n pai,
balerinele �mpart semne discrete la c�ini,
�nteleptul papagal c�nta la nai,
mascariciul tine planeta �n m�ini.
A �nceput spectacolul exact la si-un sfert
ii ceva din evul nostru sonor,
dirijorul fanfarei clipeste incert
asurzit de afonul tambur-major.
Cupola circului era �ntesata
de peruci antice pe crestete noi,
echilibrista �ngenunchia laudata
si asa s-a trecut la numarul doi:
�balena calarea prin constelatii
putin nefiresc pe o roata tuta
pe ultimul r�nd stateau soldatii
ticluind un imn la muzicuta.
Z�mbind trist,mascariciul a tras cortina
si sandramaua ardea �n flacari de vals�
c�nd m-am trezit si am aprins lumina
caravana pleca din orasul meu ars.
Mai multe de George Filip
Vezi toate poeziile →N-am banuit ca-n grota vietii voi poposi asa putin; Acolo, printre lighioane
Acest pamânt mirositor si lacom Cu trasnetele lui ucigatoare, Fara belsug si fara adaposturi,
omul venise viu din razboi avea o muzicuta de gura c�nd �si varsa plam�nii �n ea
sa te nasti �ntr-un triunghi prigonit din gravitatii Si de-o viata sa respiri
Mi-au trebuit mai multe veacuri Sa sap f�nt�na demnitatii Eu f�nt�nar si eu stap�nul