— George FilipScrisă în 1996
omul venise viu din razboi
avea o muzicuta de gura
c�nd �si varsa plam�nii �n ea
eu credeam ca �nghite prescura
Simion mostenise doi boi
numai coarne - si-al de hais si-al de cea
c�nd carau balegarul spre vii
�n jug �mpingea si inima mea
dar avea si-o lanterna de neamt
i-am dat pe ea un biet felinar
eram la prima excrocherie
de-atunci nu-i zic "buna ziua,, macar
timpul a trecut - miros a batr�n
razboiul a murit prin grote de fum
oasele-mi sc�rt�ie - �ncaruntesc
Si lanterna-mi prinde bine acum�
Mai multe de George Filip
Vezi toate poeziile →George FilipN-am banuit ca-n grota vietii voi poposi asa putin; Acolo, printre lighioane
George FilipAcest pamânt mirositor si lacom Cu trasnetele lui ucigatoare, Fara belsug si fara adaposturi,
George Filipsa te nasti �ntr-un triunghi prigonit din gravitatii Si de-o viata sa respiri
George FilipMi-au trebuit mai multe veacuri Sa sap f�nt�na demnitatii Eu f�nt�nar si eu stap�nul
George FilipCircul a venit printre ani de balans Si a deschis menajeria la pr�nz. Clovnul batea toba cu-n metatars