F�nt�narul

Mi-au trebuit mai multe veacuri

Sa sap f�nt�na demnitatii

Eu f�nt�nar si eu stap�nul

Pe ciutura umanitatii.

S-adap cu znaga de cuvinte

Privighetori, lastuni si corbi

Si-n zilele de sarbatoare

Sa spal picioarele le orbi.

�n primavara mea eterna

Vreau nemurirea sa o sp�ntec

Si ignetele de povara

As vrea sa le prefac �n c�ntec.

Iar la f�nt�na mea curata

Sa fiu si sluga si stap�n

Ca botezat cu tinerete

E prea t�rziu sa fiu batr�n.

Veniti la cumpana o clipa

Si ascultati cum c�nta apa

Eu am urcat �n josul tainei

Cu t�rnacopul si lopata

Si-acum,daca sorbiti racoare

�nmiresmati de dalbul spumii

Sa stiti macar ca apa vine

Din stra-strafundurile lumii.

�Un f�nt�nar cu palme late

Cum tuturor ne e menirea

Sa transpiram o viata intreaga

Sa se adape omenirea.

De nu sapam se surpa totul

Si vremii i-am sorbi otrava

Dar f�nt�narii omenirii

Mai pot sa-i smulga Terrei, lava.

Veniti si beti din apa lumii

Jivine si hulubi si fluturi

Crezul pam�ntului pulseaza

�n sfintele de dud din ciuturi

Si nu va temeti,apa este

Sa ne adape telegarii

Dar c�teodata, se �nt�mpla

Sa ne lipseasca f�nt�narii.

Acest poem e smuls din mine

Sau din a timpului cadenta

Si am sapat si sap, sapa-voi

M�nat de o efervescenta

Ce ma atrage spre ad�ncuri

Cu gresii si furtuni rebele

Ca vreau sa sorb si sa-nchid ochii

L�nga f�nt�na vietii mele�