Bătrâni, sihaștrii

Îmbătrâniți sihaștrii în păduri,

Blana de lup li s-a lipit de trup,

Părul le țese ochii,

Le astupă urechile

Și-n bărbile-ncâlcite albinele-și fac stup.

Ei nu-și aduc aminte de ce-au venit aici

Și nu mai știu de mult cuvântul

Pe care trebuiau să-l strige lumii.

Din când în când, în chip de vultur,

Li se trimite semn de voia cerească,

Dar bătrânii se joacă împletind în penele păsării flori

Și Dumnezeu mâniat nu înțelege

Că ei au uitat să urască.