Când voi fi-mbătrânit destul

Audio - Ana Blandiana (1977):

Your browser does not support the audio element.

Când voi fi-mbătrânit destul

Să nu îmi mai doresc să mor

O să mă sui într-un pătul

Cu miros bun, adormitor

De grâu încins sub bolți de stuh,

De floarea-soarelui uscată,

De praf bătrân și de văzduh

Pe care-l știu de altădată;

O să mă-ntind printre grămezi

Fără dorințe, fără gând

Și nici măcar n-o să visez

Perechi de vorbe-alunecând;

În dulcele coșciug de boabe

Voi sta zâmbind cu ochii-nchiși,

O să îmi joace pe pleoape

O rază din acoperiș;

Uimită fără de pricină

Din când în când o să adorm,

Mă va trezi câte-o albină

Cu bâzâitul ei enorm,

Curând miresmele vecine

Mă vor topi în sinea lor,

Voi fi bătrână, va fi bine

Și nu-mi voi mai dori să mor.