Pastel

Țara mea părăsită de fructe,

Părăsită de frunze.

Părăsită de strugurii

Emigrați prevăzători în vin,

Țara mea trădată de păsările

Rostogolite în grabă

Pe cerul mirat și încă senin,

Veșnic împăcată,

Mirosind a ierburi

Care-și dau sfârșitu-n soarele domol,

Credincioși păianjeni

Țes pânzeturi albe

Ca să bandajeze

Locul frunzei, gol.

Noaptea stele coapte-ți

Fermentează cerul,

Vântul curge ziua

Tare și-amărui,

Orele-ți măsoară

Nucile căzând

Și te luminează

Cuviincios gutui.