Cartea Sfântă

Mi-e cerul o învolburare

Și orizontul-plâns trezit

-nu adormiți!

-nu adormiți!

Am fost furată de o Carte

Și împuținată m-am simțit

Lipsită

De piatra care ținea temelia

Zidirii mele în poem

cea care mă arăt lumii,

cu însetările,

cu flămânzelile,

cu trupul gol,

cu pieptul deschis

ca la operația pe cord

Eu asemeni vouă sunt,

să vă puteți vedea,

ca într-o oglindă

interioarele inimii

în înflorirea lor ascunsă

în gând

eu asemeni vouă sunt...

să vă știți cum sunteți

cum nu sunteți.

Lipsită de Cartea S fântă

împuținată m-am simțit

Mi-era cerul o învolburare

și orizontul

plâns trezit.

-Nu adormiți!

citiți din Cartea Sfântă