La cina cea de taină
nu mâncarea
ci Cuvântul
de taină
te satură
cu puterea lui,
vestindu-te
că poți să meditezi
la profunzimea Adevărului
la duhul Mângâietorului,
la via cerească,
la mlădița domnească-
Chiar de nu vrei să vezi,
vezi,
Chiar de nu vrei să auzi,
auzi.
Nu plânge, să nu te ascunzi,
rușinându-te
de logodna trupului cu
subtilul gândului
Fără dorinți
simți cum te duci
pe calea triumfală
spre mările din cer,
spre trupul de azur al nimbului,
spre mister,
într-o trăire spectrală
Răpit,
născându-te imaginar
a doua oară
Cu noul chip suveran
Piatră
La temelia unui munte
De iubire sacră...
La cina de taină
nu mâncarea
ci Cuvântul
de taină
te satură...
Mai multe de Elena Armenescu
Vezi toate poeziile →Prin credință și cunoaștere Pe calea înfrânării și răbdării Cu evlavie și smerenie
Citește mai multDe vrei sau de nu vrei Văzutele și nevăzutele toate Încolțesc, răsar și cresc
Citește mai multMi-e cerul o învolburare Și orizontul-plâns trezit -nu adormiți!
Citește mai multAzi am fost din nou La nucul de argint Așa cum sta, în plină lumină, singur
Citește mai multFără să ne știm, Plănuiam și înfăptuiam paralel Întrevederi secrete,
Citește mai mult