Nimic nu este pieritor,
doar schimbător-
Chiar trupul meu,
Chiar mintea mea
În mantia cea nouă
Înveșmântată,
Nevăzută, ca în magie
Mă trece
Din mărăcinișul faptei mărunte
Din hotarul rostuirii și trăirii
Văzutelor,
Mă duce
În ținutul nevăzut
În nevăzutul aprins
De înnoire
De sacra seducție
De a te ști că ești
Doar trecător, în păsări și în înfrunzire
Cugetul
Alb porumbel cu creanga de măslin,
Se înalță să vestească
Lui Dumnezeu
Că eu
Ramul de măslin
Am înverzit, în speranța
Întâlnirii cu El...
Mai multe de Elena Armenescu
Vezi toate poeziile →Prin credință și cunoaștere Pe calea înfrânării și răbdării Cu evlavie și smerenie
Citește mai multDe vrei sau de nu vrei Văzutele și nevăzutele toate Încolțesc, răsar și cresc
Citește mai multMi-e cerul o învolburare Și orizontul-plâns trezit -nu adormiți!
Citește mai multAzi am fost din nou La nucul de argint Așa cum sta, în plină lumină, singur
Citește mai multFără să ne știm, Plănuiam și înfăptuiam paralel Întrevederi secrete,
Citește mai mult