America nu se dezminte.
Ea, tocmai în aceste zile,
Ne mai trimite-un președinte,
În căruciorul cu rotile.
Prin orizonturi numai ținte,
În voie mișună reptile,
Și iarăși e-un fior fierbinte
În granițele inutile.
Din lacrimile fostei mile,
Mai strigă rușii: înainte!
De Yalta tragicelor file,
Ne-aducem iarăși, toți, aminte.
Și, sub căruțul cu rotile,
Se scoală morții din morminte.
20 martie 1997
Mai multe de Adrian Păunescu
Vezi toate poeziile →Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe, Din ce în ce mai singur și mai trist, Nici nu mai știu cât pot să rezist,
Citește mai multLa colțul străzii e un cerșetor Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume Decât aceea unde, fără nume,
Citește mai multCând v-am rugat să-i ocrotim, Când v-am rugat a nu-i uita, N-ați auzit și mi-ați răspuns
Citește mai multA fi om e mai greu decât plumbul pe lume, Noi nici nume n-avem. Dar câți oameni au nume? Ne-ați uitat în cămin și ni-i greu și rușine,
Citește mai mult