— Adrian PăunescuAflă și-nvață
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.
Clipă absurdă
Și, noi, năuci,
Nici nu știu unde
Vrei să te duci.
Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.
Deocamdată,
Încă de ieri,
Acarii însuși
Se simt șomeri.
Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?
Ce despărțire,
Când amândoi
Nu ne cunoaștem
Noi între noi?
Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea,
Cât tu, pe lume
Nici n-ai venit
Și, într-un pantec,
Suferi cumplit.
Crește, sub cerul
Astrilor căști,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naști.
28 decembrie 1997
Mai multe de Adrian Păunescu
Vezi toate poeziile →Adrian PăunescuTrăiesc aici, dar mă simt că sunt departe, Din ce în ce mai singur și mai trist, Nici nu mai știu cât pot să rezist,
Citește mai multAdrian PăunescuLa colțul străzii e un cerșetor Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume Decât aceea unde, fără nume,
Citește mai multAdrian PăunescuAmerica nu se dezminte. Ea, tocmai în aceste zile, Ne mai trimite-un președinte,
Citește mai multAdrian PăunescuCând v-am rugat să-i ocrotim, Când v-am rugat a nu-i uita, N-ați auzit și mi-ați răspuns
Citește mai multAdrian PăunescuA fi om e mai greu decât plumbul pe lume, Noi nici nume n-avem. Dar câți oameni au nume? Ne-ați uitat în cămin și ni-i greu și rușine,
Citește mai mult