Târziu

Când v-am rugat să-i ocrotim,

Când v-am rugat a nu-i uita,

N-ați auzit și mi-ați răspuns

Că-i o problemă foarte grea.

Și-am fost ridicol stăruind

Și-am încercat să vă mai spun

Și noi m-ați învinovățit

Și m-ați considerat nebun.

Și eu v-am zis că nu e timp,

Că suntem niște pasageri,

Și voi ați construit minciuni,

Mai multe astăzi decât ieri.

Și-acum de ce vă bucurați

De arta celor ce-au murit,

Când voi i-ați condamnat pe ei

La trai pe muchie de cuțit?

O locuință v-am cerut,

S-o dăm artiștilor pribegi,

Și jaful vostru mi-a răspuns

Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor

Și v-ați putea și voi mândri

Că dați o casă celor morți,

Deși ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns și ipocrit,

Artiștii au ajuns pământ,

E gata casa vieții lor,

Dar locatarii nu mai sunt.

20 mai 1994