Cât timp vorbesc

Cu dinții strânși între vecii,

Orice cuvânt e o încredere

Pe linia frântă între cer și mine -

Vorbindu-ți, trebuie să fii.

Acolo-n munți, unde și brazii

Se prostern, jnepeni, pe pământ,

Și norii se preling pe piatră,

Bate-n vârtejuri un cuvânt.

Cu siguranță că al tău e

Tiranul sunet și afund,

Vacarmul sângelui mi-l pierde,

Dar brazii, norii îl aud.

Iubitul meu pe care nimeni

Nu l-a văzut decât în somn,

Tată cuvintelor din mine

Și peste nerostire domn,

Nesigur fiu

Născut din ruga

Pe care ți-o înalț,

Am obosit de-atâta cânt,

De-atâtea gânduri fără șir,

De-atâtea vorbe îngerești.

Ești fără milă,

Nu te văd, n-aud -

Cât timp vorbesc cu tine,

Ești.