Leagăn

Audio - Ana Blandiana (1977):

Your browser does not support the audio element.

Coboară verdele în galben

Ca într-un leagăn mai blând

În care îngeri se dezbracă și-și aruncă

Hainele mototolite pe pământ,

Pământul tot se-ascunde în odăjdii,

Sub care firul nopții dă colț

Și crește pur,

O, numai în octombrie poți să întâlnești

Îngeri goi râzând prin păduri.

Mânjiți de rouă pe obraz

Cu dinții negri de afine,

Cu spini și frunze agățate-n pene,

Ne fac cu mâna

Fără să te recunoască

Și fără să le fie

Nici frică, nici rușine.

Pe unde calcă,

Talpa strivește fruct

Și-nseamnă

Sămânța destinată nerodirii,

Ne pierdem printre ei -

Acestei lumi

Crepusculare

Noi îi suntem mirii.

O, mirii norocoși ce niciodată

Sortiți au fost să nu închege rod.

Se miră îngerii că nu port aripi

În felul lor stângaci, puțin nerod;

Copilăroși, încearcă să-și descheie

Însemnele puterii de pe omoplați.

Nereușind,

Se-apleacă supărați

Și-ncep s-arunce-n mine

Cu fructe și semințe...