— Ana BlandianaE chiar atât de greu să ghiciți?
După numărul de frunze căzute
Nu vă dați seama?
Nici după foșnetul de ziar
Al norilor?
Nici după aceste pietre
Gata să mă urmeze prin văzduh
Vâjâind?
Nu bănuiți după ochii mei
Semănând atât de tare cu ochiul,
După mâinile mele atât de asemenea
Mâinii supreme,
După rănile mele zugrăvite
De atâtea milioane de ori?
Nici după excitația
Arborilor-femele
Gata la trecerea mea
Să lepede crucile înainte de vreme?
Iertați-mă, uit mereu
Că e totul prestabilit.
Și totuși, un ultim cuvânt:
"Nici după cele ce spun
Nu știți cine sunt?"
Mai multe de Ana Blandiana
Vezi toate poeziile →Ana BlandianaPoeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Citește mai multAna BlandianaBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Citește mai multAna BlandianaTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Citește mai multAna BlandianaAjută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn
Citește mai mult