Tu treci

Tu treci prin ceață

Și eu știu că treci,

Și e destul ca norii

Să nu-mi mai pară reci

Sicrie fără sațiu

Umflându-se să-ncapă

Întreaga omenire

În pulberea de apă,

Inconsistent și acru

Dospindu-se-n văzduh.

Tu treci prin ceață:

Clar și-nalt, un duh

Ordonator de sensuri,

Scoțând din moarte lumi

Ce tremură uimite

Pe când ușor le-ndrumi

Ținându-le de umeri

Să nu le fie frică:

Tu treci prin ceață

Și-ochiul tău despică

Logice pârtii-n

Haosul de veci;

Tu treci, iubire,

Și eu știu că treci...