Cercul

Mergeam pe drum. Era luna, asa, toamna.

Si mă ajunge din urma si trece pe langa mine

Un cerc.

O tuturiga mare de fier. Un cerc

Care mergea singur pe linie.

M-am uitat în urma: I-o fi aruncat cineva?

L-o fi dat de-a tuturiga

Nimeni...

Si, la urma, cine se-l azvarle,

Ca era mare si greu - ca o sina de roata

de car.

Mă uit inainte; cercul isi vedea de cale.

Se-nvartea repede, repede si facea praf.

Tocmai atunci vine al lui Calota, de la deal

- Il vazusi, mă?

- Il vazui. Si incepe să se-nchine.

Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scapat,

Numai Spanu, mai are butii de vin asa de mari,

Pleca si se varsa putina...

Ne miram noi asa si ne dam cu parerea,

Asta al lui Calota se facuse alb, il cam

speriase

Dracovenia,

Si mai apare si Gligorie.

- Il vazusi, mă?

- Nu-l vazui. Ce să vad?

- Cercul?

- Care cerc?

Ghita al lui Calota s-a aplecat si i-a aratat

Urma în tarana. Lasase o urma ca de roata

de car.

-E, cate urme de roti nu sunt pe drum!

Cercul a trecut, asa, valantoace, prin tot

satul.

Unii iI vedeau, altii nu.

Asa, cam din trei, pe langa care trecea,

Doi iI vedeau, unul nu...

Stand noi asa, auzim iar Vuuuu - vuu! Uuu!

Uuu!

Cam cum face o vuva mare...

Si vedem nori de praf...

- Dati-va la o parse, ca vine... Se-ntoarce...

Venea cercul de la deal, parca se inrosise putin

De-atata alergat, de-atata inspectie în

Comuna Bulzesti...

Venea dinspre Pradatorul, trecuse ozaca

prin Fratila

L-am apucat de mana pe Gligorie:

- Il vezi, mă?

- Ce să vad?

- Cercul

- Care cerc?

- Asta de trece acum pe langa noi?

Tu n-auzi ca se cutremura pamantul, vuieste,

scoate praf...

- Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu vad nimic.

Cercul s-a apropiat... i-am luat seama: să fi zis

Ca e roata de cabrioleta? nu, ca n-avea spite...

Si prea lumina... E asa ca o aoreola de sfant...

Ca si când capul vreunui sfant s-ar fi rostogolit

în praf

Si aoreola lui il poarta ca o sina...

Si-l imbraca în stralucire...

Mergea vajaind... Si se infierbantase de-atata

invartit,

Scotea scantei, când se atingea de cate

o piatra.

Prin Seculesti, acum era aici la Gura Racului

si precis

Voia să meargă ,si-n Natarai la vale...

M-am dat mai aproape si i-am simtit damful:

mirosea a

Rotund perfect. A geometrie... a spuma

de geometrie,

Adica esenta esentelor...

Am cazut în genunchi,

Asa de usor si de delicat atingea pamantul

Plin de gloduri, al satului.

Ba, calca prin Bulzesti, parca-ar fi mers

Pe luna, tu-i mama masii!

Mă trecusera fiorii si aproape să-mi dea

lacrimile

De atata cinste si minune.

- E, acum iI vazusi? L-am mai intrebat odata

Pe Gligorie, care-si scotea pamantul

de sub unghii

Cu un chibrit.

- Ce să vad?

- Cercul.

- Care cerc?

- Atunci... du-te unde plecasi, ba orbetule!

Ca eu n-am ce discuta cu astia, care nu vad

decât

Ce le arata muierea!

- Hai, mă, iI trag pe-al lui Calota...

Avusei noroc mare cu tine,

Ca fusesi aici... ca altfel,

Ne-ar fi povestit cercul în toata lumea,

Ce orbeti sunt în comuna asta.

Povestea cu cercul de foc, venit în inspectie

A circulat mult la noi, din gura în gura.

N-a reusit s-o stinga nici razboiul al doilea,

Abia mai tarziu, cu prefacerile, a trecut

pe planul doi

Si, pana la urma, au biruit ai care nu-l

vazusera.