Ecuatorul si polii

Impreuna sintem foarte dialectici

(Tu stii ca a fost cea mai frumoasa

Zi din viata mea?

Ce bine-ar fi să fie asa. "Ba da".

Te rog fraza asta să n-o tai)

De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnata

Chiar de muze.

Poetii să se inspire si ele să puna degetul.

Tu să intinzi aripa peste versurile mele

"N-am intins-o?"

Asa, o pana. Vreau o filfiire deplina.

Simteai ca veneai până lângă mine

Si deodata un gol de aer.

Ce se intimpla?

Mă gindeam la tine.

Golurile de aer nu stiu ce-o fi cu ele,

Asa e când zbori, zburam spre tine.

"Oricum, eu receptam fluidul."

Si eu mă ghidam tot dupa fluid.

Noi nu lucram decât pe

Baza de flux magnetic.

Stii ca la ecuator cântarim

Mai mult decât la poli?

In orice caz, când sintem impreuna

Cintarim mai mult,

Sintem doua ecuatoare incolacite

Doua ecuatoare si - un pol - ca niste serpi.

De ce numai unul?

Pentru unitatea contrariilor.

Plus cea mai ieftina energie...

Nu stiu daca intelegi?

Ce zici de titlul asta?

Esti ca o sfera de sticla

In care Dumnezeu a strecurat

Si-un clopotel.

Când se-nvirteste pamintul, suna clopotelul.

Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos

Decât în sfera de sticla

Vibrez din toata fiinta

Si tu-mi culegi vibratiile

Si mi le restitui, sarutate.