Comoara păiajenului

Odata un paiajen ve vietuia la vie,

Tesu'ntr'o noapte plina de Mai, cu maestrie

Si fara nici un gres,

O plasa uriasa, in chipul unei stele, pe-o creanga de cires…

A doua zi, din somnu'i cand l-a trezit un cuc,

Paiajenul ramase cu ochii mari, nauc:

Privind ca'n aiurare la maestrita-i plasa,

El, -tremurand, -din minte aproapefu sa'si iasa,

Ca, ceiace-avea'n fata, i se parea minune

Si nimeni fericirea nu i-ar putea-o spune!…

Ce se'ntamplase?: Noaptea, pe plasa lui cea noua,

Cernuse din adancuri o pulbere de roua,

Iar soarele'n vazduhuri cand a putut irumpe, -

Schimbase toata roua in colb de pietre scumpe!

Si, cum in ele cerul frangea potop de raze, -

Ardeau in a lui plasa rubine si topaze;

Iti imbiau privirea, in ele sa ti-o scalde:

Safire si-ametiste, opale si smaralde;

Incrucisau pumnale de focuri tot mai nante

O spuza orbitoare de scumpe diamante

Si fiecare piatra, cu-o altfel de scantee,

Intretesea o panza de mii de curcubee!…

Paiajenul, dand fuga pe fiecare lature,

Nu mai putea privirea de ele sa si-o sature

Si, mandru peste fire, ca are-asa comoara,

Trufia'n micu-i suflet patrunse'ntaia oara

Si zise cu'ngamfare: "De-acum e-al meu pamantul,

"Ca nu-i bogat ca mine nici Dumnezeu Preasfantul!…"

Cat despre celelalte sarmane vietati,

Cu cari fratie buna dusese altedati, -

El le uitase iute: nici nu le stia de nume,

Nici c'au trait vre-odata alaturea pe lume, -

Si, de-ar fi fost sa vina vre una ca sa'i ceara

Macar o frimitura, -de foame sa nu piara, -

Nu i-ar fi dat paingul, sa'l fi picat cu ceara

Si, cu nespusa sila privea, intr'un cuvant,

Spre ori-ce vietate a bunului pamant!…

Dar cand acel paiajen creadea mai cu tarie,

In marea lui putere: in marea-i avutie, -

O mierla, nu stiu ce fel, in sbor usor s'abate

Si, ca la ea acasa,

Trecand prin acea plasa,

Ii spulbera comoara de pietre nestemate!…

Paianjenul, vazandu-si pierdut al lui hamac

Si 'ntelegand ca iarasi e cum a fost: sarac, -

Si-a dat cu pumnii 'n tample, ne mai curmandu-si plansul,

Si-apoi, cazand gramada,

Abia putu sa vada:

Pamatul plin de lacrimi si de saraci ca dansul…

……………………………………………………………

Voi ce claditi din aur un Dumnezeu sub soare

Si'n viata strangeti banii cu mainile-amandoua; -

Sa stiti: comoara voastra e-asa de trecatoare,

Ca panza de paiajen investmantata'n roua!…