— Costache IoanidCat de maret e Dumnezeu!
Vad marea cu talazuri grele,
ma-nalt pe muntii de bazalt
si-mi zboara gandul printre stele,
tot mai inalt!
Ce-imparat isi duce-ostirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus in goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea,
mai mult decat nemarginirea
e Tatal meu!
Cat de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
cand glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
si tremura...
La tronul alb se strang sfielnic
voivozi de foc din Empireu,
Si heruvimii vin cucernic,
slavind Eternul Vistiernic.
Si-acest Stapan Atotputernic
e Tatal meu!
Si cat de bun e Dumnezeu!
Chiar daca stelele batrane
tot au o vreme cand se-astern,
dar cine in Isus ramane
e-un fiu etern!
Si-n fata slavei sclipitoare
in ceasul lumii cel mai greu,
acei ce-au dat pe sfintii la fiare
vedea-vor Forta Creatoare,
eu voi soptii cu adorare:
"E Tatal meu..."
Mai multe de Costache Ioanid
Vezi toate poeziile →Costache IoanidCita vreme nu s-a-nchis Cartea Mintuirii, cit Isus mai poarta-n rani singele Iubirii, cit mai poate pilpiii jarul sub cenusa,
Citește mai multCostache Ioanid"De ce nu vii de pe carari straine sa-Mi cazi la piept ca un copil iertat? Eu n-am fugit, cind numai pentru tine,
Citește mai multCostache IoanidAi auzit vreodata, prietene, de Mine, pe cind in largul lumii cutreerai semet pe cind, cu lanci si scuturi, cohortele straine
Citește mai multCostache Ioanid"Sunt strain si calator, n-am aici palate. Dar in tara fara nor
Citește mai multCostache IoanidNu, nu suntem un vis, o intimplare, un lut de sine insusi framintat. Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
Citește mai mult