Dacă ne-am ucide unul pe altul
Privindu-ne în ochi,
În ochii noștri în jurul cărora
Genele stau ca o coroană de spini
Care-ncunună definitiv
Orice privire,
Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit
Cu dragoste fără de țărm în ochi,
Și, cunoscându-te, ți-aș spune:
Mori,
Mori, dragul meu,
Va fi atât de bine,
Vei rămâne numai cu mine,
Tu, cel născut din cuvânt,
Vei cunoaște gust de pământ,
Vei simți ce frumoase sunt rădăcinile
Împletindu-ți prin ele mâinile,
Cu nențeleasa bucurie
De-a nu mai fi pentru vecie...
Și, mângâindu-mă, mi-ai spune:
Mori, draga mea,
Iubita mea cu frunte de octombrie
Cuprinsă ca-n icoane
De nimb rotund de moarte,
Mori,
Lasă-ți culorile în flori,
Pletele lungi cărărilor
Și ochii luciu mărilor,
Să știi
De unde să le iei,
Când vei veni...
Dac-am muri deodată împreună
Ucigaș fiecare și victimă,
Salvator și salvat,
Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,
Mult după ce nu vom vedea...
Mai multe de Ana Blandiana
Vezi toate poeziile →Poeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Citește mai multBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Citește mai multTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Citește mai multAjută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn
Citește mai mult