Adorm, adormi

Adorm, adormi,

Cum stăm cu ochii-nchiși

Părem întinși alături

Doi tineri morți egali.

Auzi ce somnoros foșnește soarele

Prin ierbi uscate,

Cerul e moale și lasă pe degete

Un fel de polen.

Peste fețele noastre se mută

Umbrele cârdurilor de păsări,

Mirosul strugurilor ne pătrunde.

Adormi,

Nu te speria,

Pletele noastre vecine

Răsfirate în iarbă

Au început să prindă rădăcini,

În curând frunzele ne vor înveli

În auriul omăt.

Niciodată n-am semănat mai mult,

Aripile ți s-au afundat în țărână

Și nu se mai văd.