De dragoste

Nu mă lăsa, așează-mi-te-alături

Și ține-mi capul strâns să nu tresar

Când somnul bont la care-s condamnată

Se-ascute, răsucindu-se-n coșmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-așa

Cum ții să nu se verse un potir

Și pune-ți gura peste gura mea:

Inspiră țipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns

Ce-și hotărăște trupul meu contur;

Îmbrățișează-mă să nu mă smulgă

Valul de spaimă care crește-n jur

Și duce totul, și în urma lui

Rămâne doar moloz și ghilimele,

Și se chircesc bolnave și se sting

Și soarele și celelalte stele...