Stați,
Nu vă mai mișcați,
Încremeniți!
Orice mișcare
E o degradare.
Fructul e începutul putrezirii
Ideii care se deschide-n floare,
Iar zămislirea, primul pas greșit
Al celor ce iubesc și sunt iubiți.
Stați,
Nu vă mai mișcați,
Opriți
În crisalida voastră țărănească
Fluturul navetist, fatal!
Dar cine, oare,
Ar putea s-oprească
Rostogolirea apei nebunească
Spre a se sparge iar și iar de mal...
Stați,
Nu vă mai schimbați,
Sperați
Să nu mai moară nimeni și nimic:
S-ar naște alți călăi
Mai răi
Și cel mai mic pitic
Ar fi mai mic.
Când orele sunt sfărâmate, marele
Curaj e să oprești arătătoarele.
Mai multe de Ana Blandiana
Vezi toate poeziile →Poeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Citește mai multBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Citește mai multTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Citește mai multAjută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn
Citește mai mult