— Tudor ArgheziLacăte, cine te-a închis
La ușa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Și să vedem în fundul nopții noastre
Mișcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toți pașii se sfârșesc și pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Și, de pe bolți, zorele
Și muguri și ciorchini de stele.
Cine va pune-n ușa noastră cheie
0 singură scânteie?
Lumina ochiul și-l așează,
Și-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte și tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poți tu intra-n veriga lui
Și lacătul tăcerii să-l descui?
Mai multe de Tudor Arghezi
Vezi toate poeziile →Tudor ArgheziAm luat ceasul de-ntâlnire Când se tulbură-n fund lacul Și-n perdeaua lui subțire
Tudor ArgheziStrăbatem iarăș parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaș bancă-n frunze ne-așteaptă la fântâni.
Tudor ArgheziO, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea și-ai luat într-insul locul mumii, Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
Tudor ArgheziCarte frumoasă cinste cui te-a scris Incet gandita, gingas cumpanita; Esti ca o floare, anume inflorita
Tudor ArgheziAudio - Tudor Arghezi (1962): Your browser does not support the audio element. Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Tudor ArgheziTe drămuiesc în zgomot și-n tăcere Și te pândesc în timp, ca pe vânat, Să văd: ești șoimul meu cel căutat?