— Tudor ArgheziAm luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Și-n perdeaua lui subțire
Își petrece steaua acul.
Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele și-au împletit
Firul lor cu firul mare.
Și acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Și-as voi să mi se pară.
Mai multe de Tudor Arghezi
Vezi toate poeziile →Tudor ArgheziStrăbatem iarăș parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaș bancă-n frunze ne-așteaptă la fântâni.
Tudor ArgheziO, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea și-ai luat într-insul locul mumii, Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
Tudor ArgheziLacăte, cine te-a închis La ușa marelui meu vis? Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Tudor ArgheziCarte frumoasă cinste cui te-a scris Incet gandita, gingas cumpanita; Esti ca o floare, anume inflorita
Tudor ArgheziAudio - Tudor Arghezi (1962): Your browser does not support the audio element. Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Tudor ArgheziTe drămuiesc în zgomot și-n tăcere Și te pândesc în timp, ca pe vânat, Să văd: ești șoimul meu cel căutat?