Testament

Audio - Tudor Arghezi (1962):

Your browser does not support the audio element.

Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Decât un nume adunat pe o carte,

În seara răzvrătită care vine

De la străbunii mei până la tine,

Prin rapi și gropi adânci

Suite de bătrânii mei pe brânci

Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă

Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Așeaz-o cu credința căpătâi.

Ea e hrișovul vostru cel dintâi.

Al robilor cu săricile, pline

De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară

Sapa-n condei și brazda-n calimară

Bătrânii au adunat, printre plavani,

Sudoarea muncii sutelor de ani.

Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite

Eu am ivit cuvinte potrivite

Și leagane urmașilor stăpâni.

Și, frământate mii de săptămâni

Le-am prefecut în versuri și-n icoane,

Făcui din zdrențe muguri și coroane.

Veninul strâns l-am preschimbat în miere,

Lăsând întreaga dulcea lui putere

Am luat ocara, și torcând ușure

Am pus-o când să-mbie, când să-njure.

Am luat cenușa morților din vatră

Și am făcut-o Dumnezeu de piatră,

Hotar înalt, cu două lumi pe poale,

Păzând în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă și amară

O grămădii pe-o singură vioară,

Pe care ascultând-o a jucat

Stăpânul, ca un țap înjunghiat.

Din bube, mucegaiuri și noroi

Iscat-am frumuseți și prețuri noi.

Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte

Si izbăveste-ncet pedesitor

Odrasla vie-a crimei tuturor.

E-ndreptățirea ramurei obscure

Ieșită la lumină din padure

Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi

Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneșă pe canapea,

Domnița suferă în cartea mea.

Slovă de foc și slovă faurită

Împarechiate-n carte se mărită,

Ca fierul cald îmbrățișat în clește.

Robul a scris-o, Domnul o citește,

Făr-a cunoaște ca-n adîncul ei

Zace mania bunilor mei.