Fapt divers

Azi-noapte...

Femeia care mă iubea -

O mică poemă-n proză din opera mea -

Mi-a-ncuiat odaia unde nopți de-a rândul

Amândoi dormisem

Și păcătuisem,

După cum ne bătea gândul,

Nervii

Și literatura,

Când cu ochii,

Când cu gura,

Cînd cu trupul nesătul

De orgia bizantină din Stambul

Și de tot ce ne-ntregea

În odaia-n care ea,

Profitind de faima mea,

Mă iubea fără perdea

Cu același "va urma",

Îngrădit în ghilimele,

Ca să stăm pe veci închiși în ele...

Dar azi-noapte gluma unui tipograf

Mica mea poemă-n proză

Mi-a făcut-o... praf!...

Și...pe "banca verde unde doarme ploaia",

Ca-ntr-o poezie de Henri Bataille,

Mi-am culcat azi-noapte pentru prima oară

Vechiul guturai

Și surpriza nouă

C-aș putea dormi și-afară,

Chiar când plouă,

Fără să regret nimic...

Nici fresca de mozaic

Ce-i împodobea odaia -

Balamuc de voluptate

Și păcate

Perimate, -

Nici gura femeii care mă iubea

Și mă deștepta

Cu aceleași buze roșii, de lalea,

Răsărite peste noapte, printre perne,

Din sofa!...

Vai de mine!...

Vai de ea!...

Vai de manuscrisul meu neterminat,

Fără "bun de imprimat"...

Vai de buzele ei roșii,

Sărutate-n vis doar de cocoșii

Iadului -

Suspect refren,

Din Marșul funebru de Chopin...

Cut-cu-ri-gu! ding... dong... ding...

Lumânările de ceară din odaia ei se sting,

Iar pe "banca verde", unde dorm cu ploaia

Cântă cucuvaia!...