În poiana verde am găsit un fluier
Și i-am zis în treacăt: "O! Fluier perdut,
Ai avut odată mult maestru șuier
Care uimea lumea, ș-acuma ești tăcut.
Astfel și poetul viu în tinereța
Gingaș, cu iubire, dulce a cântat,
Dar i-a plecat fruntea tristă bătrâneța
Și i s-a stins glasul ș-a rămas uitat."
Fluierul răspunde: "Frate, frățioare,
A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins,
Dar a noastră soartă e mulțumitoare;
Am cântat o doină, și e de ajuns."
Mai multe de Vasile Alecsandri
Vezi toate poeziile →Pe cei munți pustii, sălbatici, Din Lombardo-Veneție, Unde noaptea în orgie
Citește mai multVoi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce s-nalță pân' la ceruri din a lumei deșteptare,
Citește mai multPăstorul zise: Cinel-cinel, Copilei june de lângă el. Două steluțe cu raze line
Citește mai multCine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Și cu peptul dezvălit?
Citește mai multÎn pădurea de la Strungă Sunt de cei cu pușca lungă Care dau chiorâș la pungă!
Citește mai multDoină, doină, cântec dulce! Când te-aud nu m-aș mai duce! Doină, doină, vers cu foc!
Citește mai mult