Gondoleta

Cu Ninița-n gondoletă

Când mă primblu-ncetișor,

Trecătorul din Piațetă

Ne privește-oftând de dor,

Atunci cerul se-nsenină,

Lucind vesel l-amândoi,

Ș-Adriatica s-alină,

Se alină pentru noi.

În laguna de ne place

A pluti pe-a marei val,

Pentru noi Siroco tace

Pe-a lui Lido verde mal,

Și sub lunga să lopată

Gondoleta saltă lin,

Cu Ninița legănată

Legănată pe-al meu sân.

Mână vesel, lopătare,

De la Lido la San-Marc.

Ia de-alung Canalul Mare

Ce se-ndoaie ca un arc.

Mergi cât draga mea Ninița,

Stând la peptu-mi înfocat,

Mi-a dat dulcea să guriță,

Mi-a dat dulce sărutat.

Cât va fi în ceruri luna,

Cât va fi senin pe cer,

La Gindeca, spre lagună,

Zbori, voinice gondolier.

Du-ne, Toni,-n liniștire

Pân' ce, stând gondola ta,

Viața noastră de iubire

Cu iubire va-nceta!