— George CoșbucTroiene albe pe câmpii, Pe drumuri și pe dealuri, Și-n sat, la geamuri, copiii Privesc viscolul prin zaluri.
Dar ei nu știu de frig și ger — Ies veseli iute-n zăpadă, Se bat cu bulgări sub cer, Și râd și-aleargă în grabă.
Pe sanie cu zurgălăi Și cu cai plini de nechezat, Flăcăii trec pe sub plăieți Și strigă-n vânt dezmățat.
Iar babele lângă foc Torc lâna în casă caldă Și povestesc câte-un coloc Istorii de demult, bătrâne.
Și iarna trece lin și greu Peste câmpii și peste sate — Dar inima românului De frig și ger nu se-nfrânge.
Mai multe de George Coșbuc
Vezi toate poeziile →George CoșbucScumpă țară românească, Cuib în care ne-am născut, Câmp pe care s-a văzut
Citește mai multGeorge CoșbucPatria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoșii, Cei ce te-au bătut pe tine,
Citește mai multGeorge CoșbucJalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. In castelul de pe stinca, la fereastra solitara,
Citește mai multGeorge Coșbuc"Prea se-ntinde veselia Tot cu praznic și desfrâu! Veți tăia cu toții via,
Citește mai multGeorge CoșbucSunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul - În ranele tale durutul sunt eu,
Citește mai multGeorge CoșbucAvem o mândră țară - Prin timpi de jale-amară Strămoșii se luptară
Citește mai mult